Povestea mea

Atelierul meu nu a apărut peste noapte. Pentru mult timp am trăit în ritmul previzibil al unui job de birou — un drum sigur, ordonat, dar în care eu mă simțeam tot mai puțin prezentă. După nașterea fetiței mele, lumea mea s-a schimbat în multe feluri: emoțional, mental, ca ritm, ca priorități. Au fost luni intense, pline de întrebări și căutări, în care încercam să înțeleg cine mai sunt dincolo de noul rol de mamă.

Și apoi, într-o zi, uitându-mă la ea, am simțit o schimbare profundă. Mi-am dorit ca într-o zi să mă vadă făcând ceva care mă reprezintă, ceva care mă bucură, ceva ce iese din mâinile mele și poartă o parte din mine. Nu am început să creez pentru ea — ci pentru mine. Pentru nevoia mea de a mă reconstrui, de a-mi regăsi curajul, de a da viață unei părți din mine pe care o uitasem.

Am revenit la acul și ața pe care le știam din copilărie, de la bunica mea. La început timid, apoi tot mai hotărât. Prima jucărie a fost imperfectă, dar plină de sens. Apoi au urmat altele: jucării pentru copii și accesorii pentru mame — obiecte simple, dar încărcate cu emoțiile mele de atunci. Fiecare cusătură era un pas spre mine însămi.

În timp, atelierul meu a devenit un loc de echilibru. Un spațiu mic, dar plin de povești, de culori blânde și de texturi care liniștesc. Aici cos bucurie, răbdare, vulnerabilitate și recunoștință. Aici mă reinventez în fiecare zi.

Astăzi, când trimit o jucărie către un copil sau un accesoriu către o mamă, simt că trimit și o parte din drumul meu — un drum născut din dorința autentică de a crea și de a arăta, în primul rând mie însămi, că frumosul poate lua formă din mâinile mele.

Acesta este atelierul meu. Aici a început totul. Și aici se coase, mereu, cu sens.